Jurnalistul român, George Roncea, solidar cu MoldovanDREAM: Singura publicație axată decis pe ironie și pe înfruntarea răului cu râs e amenințată cu închiderea!

hty5e6u.jpg

În contextul în care site-ul de satiră și umor moldovandream.com este amenințat de către politicieni, iar breasla jurnalistică de la Chișinău asistă nepăsător la aceste atacuri venite din partea liderilor de partide, Maia Sandu, Năstase, Dodon și alții care ne pun bețe în roate, ne-am bucurat să vedem un act de solidarizare din partea celor de la București. Iată mesajul de susținere postat azi de jurnalistul român George Roncea pe pagina sa de facebook:

Solidarizare cu moldovenii de la MoldovanDREAM 
.
”România, o țară tristă plină de umor” – puterea râsului este un aspect al Rezistenței, să nu lăsăm să piară asta.
.
Am aflat cu stupoare, recent, că în Moldova, mai exact la Chișinău, umorul e pe moarte, deși moldovenii l-au dat pe Creangă.
Singura publicație axată decis pe ironie și pe înfruntarea răului cu râs e amenințată cu închiderea, mai exact redactorii sunt anunțați că-i așteaptă închisoarea.
Deși ei doar poartă o oglindă a societății ăleia sinistre și atât. Umorul e o mască, termenul „persona” derivă din cuvântul grecesc pentru mască – toată lumea poartă măști, însă nu toată lumea are puterea de a mai râde după ce cad măștile. Moldovenii ăștia încă râd, deși acolo la ei acolo dracii sunt pe cai mari.
În 2015, la examenul de Bacalaureat, în România, a existat ca temă ”Rolul umorului în relații interumane – text argumentativ”. Cei care vor să-i interzică pe umoriștii de la Chișinău n-au Bacul la bază, clar.
N-au auzit de un teoretician al comicului, precum Henri Bergson. Să-l lăsăm pe Bergson.
De la Creangă la Caragiale umorul a fost prezent mai tot timpul în literatura română – persiflarea, polemica, caterincă, hazul de necaz, satira, ironia, sarcasmul, zeflemeaua, grotescul, burlescul s-au regăsit în opere memorabile – umorul are cert (și) o funcție educativă și este ”un factor determinant în dezgheţarea relaţiilor interumane”, ba mai mult, ”simţul umorului ajută la păstrarea relațiilor dintre oameni, reduce anxietatea și chiar poate combate anumite boli,” – la cap, – după cum sunau fișele bacalaureaților, și după cum zic medicii.
Pe fond, moravurile şi abuzurile sunt sancţionate acid de moldoveni ăștia de la Chișinău, uimitori ca apariție – invocând comicul de caracter sancţionează cu acribie deficitul de caracter, prin caricaturizare, dar şi trăsături venale, precum zgârcenia, ipocrizia, parvenitismul, îngâmfarea, semidoctismul.
Chestii prezente dintotdeauna.
Acest grup de jurnaliști inteligenți – ironia și umorul sunt caracteristici ale inteligenței – sunt puși la zid pentru că se râd, deși situația este dramatică la Chișinău, a doua capitală românească cotropită de rusnaci încruntați.
Am primit asta:
”În ultimul timp, MoldovanDREAM este tot mai des atacat de către liderii de opoziție din Basarabia, Andrei Năstase și Maia Sandu. Din păcate, umorul, sarcasmul și ironia pe care noi încercăm să le promovăm, nu sunt văzute tocmai cu ochi buni de o mare parte din formatorii de opinie. Adică nu are cine să se solidarizeze cu noi. Scriem pamflete și ironizăm pe seama lui Igor Dodon, pe seama lui Plahotniuc, Țuțu, Filat și Andrei Năstase”.
și de aici li se trage…
Să precizez eu, care știu ceva mai multe decât copiii ăștia, toți cei numiți aici sunt ai KGB – adică FSB, tot aia.
Canaliile de tot felul, mai ales cele kaghebiste, urăsc visceral, organic – ironia, umorul, fasciștii, ca și naziștii și comuniștii au pus la index umoriștii.
Lideri ai câmpului politic de la Chișinău, de la Maia Sandu, fetița lui Soroș demonicu, la un anume Năstase, băiețel gigea din noua arie KGB, dar și alții, vor să fie închiși, umoristicii ăștia, cam singurii de acolo.
Personal pot spune că m-am tăvălit pe jos la articole de-ale lor, am râs de unul singur ca un sandilău la postări de-ale lor. Moldovenii sunt super haioși, au faze de te crăcănezi de râs, sunt spumoși, benigni și nu prea, și totodată, în substrat, răzbate mare, mare tristețe.
Hazul de necaz, tipic românesc – românii cred că sunt singurul neam de pe Planetă care își permit să râdă în nas sorții și pe marginea prăpastiei.

Medicii spun că râsul este cel mai bun medicament deoarece în timp ce râdem, în organismul nostru sunt eliberate endorfine – adică hormonii fericirii, care au acţiune euforizantă, dar și de suprimare a durerii.
Este durere ce se întâmplă în Moldova dar și în restul României.
Umorul este un coagulant social – funcţionează precum o cale de comunicare între oameni, prin care se realizează coeziunea socială, râsul e o cale de interacţiune umană, de înţelegere subtilă şi de complicitate cu ceilalţi, iar prin râs și umor, pentru inteligenți, sunt sancţionate nasolelile, sunt amendate trăsăturile şi comportamentele deviante, altfel spus prin intermediul umorului se corectează educaţional şi se îndreaptă mediul social – mai exact lumea asta nașpa în care trăim.
Umorul este un fel de oglindă convexă care arată diformitățile și scoate la iveală urâțeniile de sub preș. Sarcasmul, ironia, persiflarea, deriziunea, sunt totodată medicamente pentru suflet, umorul este un panaceu afectiv, râsul este o terapie reconfortantă, ce reduce, cică, nivelul de frustrare şi stres.
În epoca medievală umoriștii – „nebunii” – aveau soartă grea, voioșia și veselia se amenda cu decapitări.
Puterea râsului deranja, ”nebunii” erau beliți, când spuneau prea multe.
Așadar, acum, în timpurile noastre, cei ce reușesc să mai ne facă să râdem, când totul e hâd și oribil în jur, sunt adevărați vraci ai maladiilor vremurilor noastre apăsătoare și negre.
Hazul e și un paratrăznet, nu e ușor să mai găsești resurse de haz în aceste vremuri maro.
Moldova este împresurată, la frontiere răsună zăngănit de arme, geopolitica e o materie crudă, moldovenii vor fi primii care și-o vor lua la o adică, dacă va fi ceva, și va fi, că Moscova nu stă cu mâinile în sân.
Altruismul a pierit, se pare, dar cei ce se străduiesc încă, altruistic, să aducă o țâră de zâmbet în spațiul ăsta românesc atât de marcat de hidoșenie și rău, merită suport – nu zic că ar fi sfinți, dar măcar să nu-i ardem de vii și să nu-i lăsăm să fie hăcuiți.
Așadar, chem alături de colegii medici ai sufletului românesc de la Chișinău, puși deja la index – de către încruntații fasciști și comuniști ce-i vor la pușcărie, pe toți colegii ce încă poartă în adânc o umbră de umor de război, căci va fi război acolo, de fapt chiar e, nu de azi de ieri, ci de la momentu acela străluminat când un ostaș autentic, pus și el la index, a zis, ”soldați, vă ordon treceți Prutul!”, iar Ceilalați, după aceea, au nimicit totul, au omorât, au deportat, au dus neamul nostru în Siberia, au venit cu frigul.
Să nu lăsăm frigul Gulagului să revină, cât mai e loc de haz de necaz, cât se mai poate, să nu-i lăsăm singuri pe copiii ăștia ”nebuni”, știu ei ce fac…
.
Lista e deschisă, pentru început,
George Roncea


Anunțuri